de unde nicio culoare nu mai are sălbăticia
să se întoarcă în ea însăși
mai bine îți mărturisești sângele
uscat în treptele coborâte de alții
decât să-mi rostești numele
dar nu te condamn
prefer să număr copacii rămași în minte
atunci când îmi pierd echilibrul
și mă reîndrăgostesc
de podea

am putea foarte bine
să ne transformăm inimile în obiecte
să le smulgem ruginite din piepturi
apoi să le atârnăm de haine ca pe niște decorații
dintr-un război pierdut
și să umblăm unii prin alții
învingători

dar este absolut irelevant
de unde eu
și până când
tu